Mai sunt cuvinte pentru vară,
Mai vine toamna și ne doare,
Mai scriu spre voi, a câta oară,
Și vai cuvântul însuși moare.
Mai sunt acele vechi poeme,
Mai sunt iluzile deșarte,
Mai îndulcim prin văi blesteme,
Și nu va fi o nouă carte.
Mai e poetul nepereche,
Mai e perechea fără rimă,
Mai învățăm după ureche,
Că doar iubirea n-are vină.
Mai e și plictiseala voastră,
Mai e și Dumnezeu prin mine,
Mai este împăcarea noastră,
Și curge inima prin vine.
Mai scriu, mai scriu, nici nu vă pasă,
Mai e demult în suflet cerul,
Mai știți cum mă citeați în casă?
Și ce frumos părea misterul.
