LA ÎNCEPUT
Cu Adam la-nceput,
Iar cu Eva pe urmă,
Că aşa s-a născut,
Cea mai tragică turmă.
Şi aşa e mereu,
Tot aşa va fi
mâine,
Omul şi Dumnezeu,
Împărţindu-şi o
pâine.
Cel mai bun va
ceda
Miezul alb şi
iubirea,
Cel mai slab va
cădea,
Ca să-şi tânguie
firea.
Şi cel mut va fi
blând,
Guralivul
bezmetic,
Şi aşa,
vrând-nevrând,
Lângă sfânt, un
eretic.
Şi cum după
iubiri,
Sunt furtuni
iminente,
Şi preazilnice
ştiri,
De răniri
permanente.
Căci eu, cui mai
rămân,
Celui bun îi
convine,
Dacă el e stăpân,
Peste lacrimi şi
sine.
Lamentaţii mereu,
Ca o tragică
veste,
Omul şi Dumnezeu,
În aceeaşi
poveste.
