LA ADORMIREA MARIEI
Şi vara pare
stinsă, abia de se mai ţine,
Bolnavă este
frunza şi palidă de dor,
Livezile cu
pepeni s-au închistat în sine,
Maria plânge blândă şi lacrimile dor.
Poporul se
preumblă haotic prin cetate,
De secetă
pământul nu are pic de spor,
Amestec de lumină
şi gânduri răsfirate,
Maria plânge tristă şi lacrimile dor.
În fiecare noapte
se face foc la stână,
Ciobanii vor să
plece cu turmele în zbor,
Şi după ei
pustiul mai greu o să rămână,
Când Preacurata
plânge şi lacrimile dor.
Biserici ţin
priveghiul şi ne trimit o veste,
Cum sfinţii
niciodată în inimă nu mor,
Şi ochiul de
iubire mai îndoit priveşte,
Iar Născătoarea
plânge şi lacrimile dor.
Şi Mare e Maria
şi sfântă ca un înger,
Aud că în icoane
a lăcrimat uşor,
Tăceţi, mai bine
daţi-mi doar mie ca să sânger,
A Adormit Maria şi
lacrimile dor.
Sâmbătă 11 august