La veghea Mariei!
Boabe de
struguri, tăcere blândă,
Toamna aleargă,
sfinţii şoptesc,
Vecernii simple,
unde se cântă,
Dorul de ceruri,
dor omenesc.
Maria tace, Maria
plânge,
E sărbătoarea cea
mai de preţ,
Pe pat de stele,
izvor de sânge,
Crucea iubirii,
rai şi dispreţ.
Şi ea se mută
întru odihnă,
Într-o icoană va
sta cu dor,
E ceas de veghe,
e ceas de tihnă,
Doarme Maria,
doarme uşor!
Fă priveghere,
stai lângă pernă,
Cu o lumină lină
de cer,
Maria doarme,
noapte eternă,
Ce bucurie şi ce
mister!
