CER LIN

Dulce prag de nebunie, alb poem de dor şi cer,

Rana mea curată, vie, astăzi eşti un rai stingher;

Ca un of bătut în stâncă, vine veste de mister,

Nici nu ştiu ce mi se-ntâmplă şi ce aş putea să sper.

Totul pare sărbătoare, chipul soarelui e alb,

Mai nimic nu mă mai doare, gândul îl simt cald.

Moartea se ascunde tristă, câmpul se deşteaptă-n cânt

Şi un fluture insistă, pe la ochi să pară  blând.

Doi copiii ascund o harpă, mama caută poveşti,

Nu e nici un strop de zarvă, peste tot sunt numai veşti;

Veşti de bine, veşti de pace, veşti de milă şi de har,

Dumnezeu încet răsare dintr-o cupă de nectar.

Plânge codrul, plânge dorul, plânge ochiul meu duios,

Totul e de azi iubire, totul e aşa frumos.

Dau năvală la altare, pustnicii plecaţi prin rai,

Maica Domnului ne cântă o priceasnă la un nai.

Dezmorţirea e stăpână, amintirea e pământ,

Haide inimă suspină, cu firescul tău cel sfânt,

Fă-te dulce, fă-te apă, fă-te dor şi zbor divin,

Este primăvară iarăşi, este cerul nostru lin.