De înţeles


Nu blestemăm, ci ningem,
Pe cei ce ne vor rău,
E-atâta amăgire prin duhurile noastre,
Că ar putea de mâine,
Să fie doar un hău,
Şi Dumnezeu să plângă
pe lacrimile voastre.


Nu mai vorbim, dar sincer,
E greu să scrii ceva,
Tot ce citiţi prin inimi e doar o nebunie,
Aşa e dorul vostru, aşa a fost cândva,
Ca dragostea să moară şi bine să vă fie.


Dăm binecuvântare, întoarcem alt obraz,
Mă pălmuiţi cu sete, copiii mei de jale,
Apoi,la ceas de seară, când veţi găsi răgaz,
Citiţi o poezie, că o iertată cale.