Chip

Pământul
Un munte,
Un foc,
o fântână,
Acolo coboară trei îngeri sfioşi,
Iar cerul,
O poartă,
Un dor,
O lumină,
Şi-acolo se înalţă doar cei mai frumoşi.


Nu chipul,
ci apa,
un val,
malul singur,
Pătrunde în milă şi-n inimi de stea,
Iar vântul ce bate, cu lacrimi, desigur,
Acela e somnul şi ultima nea.


Ultimul zbor














Poate vrei să-ţi spun că cerul,
M-a furat numai pe mine,
Poate vrei să crezi că apa are lacrime de dor,
Scump prieten, totuşi crede că aşa este mai bine,
Să te uiţi chiar tu spre ceruri şi spre apele ce dor.


Poate vrei să-ţi spun că somnul
Mă desparte de ruine,
Poate vrei să crezi că mila este ultimul fior,
Drag prieten, totuşi crede că aşa este mai bine,
Să veghezi chiar tu în toate şi în rănile ce dor.


Poate vrei să-ţi spun de astăzi,
Că doar tu ai maluri line,
Poate vrei prin vorbe blânde să-ţi alung ultimul nor,
Dar prietenul înseamnă tot ce nu mai ai în sine,
Porumbelul de iubire ce-a pornit uşor în zbor.