Odată inima mi-a spus,
Să rup o creangă de cais,
Şi să o port către apus,
Ce minunat, ce simplu vis.
Odată cugetul mi-a dat,
Poruncă să zâmbesc la flori,
Şi-apoi să plâng, şi-apoi să tac,
Ce gând curat, fără de nori.
Odată îngerii m-au dus,
Într-un adânc de rai şi dor,
Pe tron împărătesc m-au pus,
Ce ceas umil, ce bland fior.
Odată luna m-a atins,
Pe frunteam mea fără nădejdi,
Şi cerul mi-a vorbit deschis,
O să primeşti tot ce doreşti.
Odată eu am fost doar eu,
Şi am primit un cald suspin,
Cuvânt din Bunul Dumnezeu,
Tu să iubeşti frumos, divin!
