O taină
Apropie-te umbră, mai stai un ceas cu mine,
Lumina din opaiţ se stinge prea încet,
E noaptea fără lacrimi, e noaptea mea de bine,
Taci, fi smerită darnic sau bâlbâie-mi încet.
Te voi numi de astăzi un crin fără pereche,
Aşa cum de o viaţă prin înger am un dor,
Iar când vei fi ca moartea suavă şi străveche,
Le vei zâmbi acelor ce au un mic fior.
În lumea de himere, o umbră e lumină,
Căci oamenii cu corpuri sunt efemeri ca sens,
Astăzi îţi dau iluzii, iar mâine îşi termină,
Răbdarea, bunătatea şi viaţa de consens.
Deci sărut mâna umbră, apropie-ţi nisipul,
Dă-mi sufletul, dă-mi totul, să fiu şi eu divin,
La revedere oameni, adio, este timpul,
Să mă lăsaţi în pace, cu tot ce am mai lin.
