Dreptul la viaţă
Mi-e atâta dor de viaţă,
Şi-ţi scriu fără zăbavă,
Prieten ce-ntr-o seară,
Mă vei citi în grabă.
Trăieşte-ţi clipa simplă,
Cât ai un ochi de milă,
Căci iată ce se-ntâmplă,
O lume e în silă.
Şi dacă speri în moarte,
Păcat de-atâta zâmbet,
Căci viaţa nu e carte,
Şi nici un lanţ de plânset.
Tu nici nu şti ce daruri,
Ai când zâmbeşti în toate,
Îneci cu dor amaruri,
Şi verşi izvor de şoapte.
Mai bine ia o floare,
În mână şi respiră,
Să vezi că nu o doare,
Când altul o răsfiră.
Şi ce frumos e omul,
Din tine care râde,
Copile tu eşti pomul,
Care în veci rămâne,
Nu moartea e câştigul,
De-ar fi şi cerul fire,
Ci vorba şi curajul,
De-a răspândi iubire.
