Apel către îngerul păzitor
Să mă răneşti cu floarea ta,
Frumosul să îmi fie sânge,
Şi dacă vei şi aştepta
Nimeni în lume nu va plânge.
Să mă desprinzi cu zborul tău,
Văzduhul să îmi fie capăt,
Şi dacă o să-mi fie rău,
Cu cerul voi muri în freamăt.
Să mă arunci de pe un cal,
Tu şeaua cea cu piele albă,
Şi dacă o să cad în val,
Din mare vei culege salbă.
Să mă consideri că sunt om,
Şi tu ai mult, mai multe vise,
Iar dacă dintr-un singur pom,
O cruce îmi va face zise,
Te rog frumos, te rog cu dor,
Să-mi dai iluziile promise.
