Şi o să-mi fac din lacrimi un izvor,
Vi-l împrumut când nu aveţi iubire,
Şi pietrele din ele care dor,
Să le-aruncaţi din mine către mine.
Şi o să-mi fac din ochi vreo două căi,
Pe care toţi drumarii să sădească,
Iluzia că nu trăiţi în văi,
Ci într-o cuviinţă omenească.
Şi o să-mi fac din mâini două cununi,
Să puneţi voi pe ele flori de pace,
Şi dacă vor mai fi ceva furtuni,
Să mă lăsaţi atunci pe mine-n pace.
Şi o să-mi fac din moarte un pretext,
Să scap uşor de prigonirea vieţii,
Pe cruce să îmi scrieţi doar un text,
El a crezut în roua dimineţii.
Carte pentru Măicuţa
Carte pentru tine,
Maica mea frumoasă,
Sunt poeme line,
Partea mea duioasă.
Câteva concesii,
Pentru veşnicie,
Gânduri şi impresii,
Când va fi să fie.
Un urcuş amarnic,
Viaţa mea spinoasă,
Versul blând şi darnic,
Ceva bun pe masă.
Şi ţi-am scris din jale,
Şi ţi-am scris din suflet,
Ca un dor pe cale,
Ca un vis în cuget.
Deci primeşte-mi cartea,
Floare de iubire,
Să îmi aflu partea,
De desăvârşire.
