Vis de îngeri
Povestesc clipele
pe o barcă de iluzii,
cum nuferii veneau în fiecare noapte
să cânte durerea, numai durerea,
şi atât...
Lăcrimează clipele
pe milenii de aşteptare,
încărunţite de tăcere
şi aducându-şi aminte naşterea,
şi atât...
Oftează îngerii,
la porţile cerului,
neînţelegând ce înseamnă moartea,
miraţi de prea plinul speranţei
şi atât...
Rugăciunea inimii
Nufăr fără gânduri, haos pus în ramă,
Două buze arse în aghiazmatar,
Pana de iubire cu surâs înseamnă,
Timpul slobozirii, vremea de hotar.
Un veşmânt de lână şi o stână blândă
Trei oieri fac focul ultimului vis,
Unul se coboară ca să ia osândă
Ceilalţi doi aşteaptă zborul interzis.
Nu se face ziuă, este noaptea milei,
Clopote bătrâne tac şi se smeresc
Liturghia cheamă arşiţele zilei,
Să se recompună ceasul omenesc.
Ce se-ntâmplă oare, e atâta viaţă
Turmele colindă, brazii pribegesc,
Din singurătate totul se învaţă
Şi pe cruce cerul este pământesc.
Rabdă bucuria, stă uimită clipa,
Se va face ziuă totuşi după dor
Dumnezeu devine pacea şi risipa
Peste împăcare, peste răni ce dor.
Hai strigaţi voi îngeri, faceţi rugăciune,
În monahi şi-n stele sloboziţi chemări,
Şi ca o minune gândul să se-adune
Legănat în inimi şi pe-ntinse mări.
Fii Tu însuţi Doamne, eul fără mine,
Varsă mir şi lacrimi, este nuntă, har,
Eu să-ţi fiu chemarea, Tu să-mi fii un Mire,
Cântă fericire, blând, sublim şi rar!