Când am inima de piatră,
Vin la Tine, Maica mea,
Ca un foc în sfânta vatră,
Să mă rupi de lumea rea.
Eu te am pe tine milă,
Te iubesc şi te ador,
Haide, scoate-mă din silă,
Să devin un blând odor.
Poate timpul nu mă rabdă,
Sunt prea mult pentru pământ,
Dar te rog, sfinţită Maică,
Fă cu mine-un legământ.
Dă-mi a ta înţelepciune,
Cum să tac când sunt lovit,
Fără de deşertăciune,
Să devin mai umilit.
Nu-mi lăsa pustiul vieţii,
Să mă ducă în amar,
Dă-mi splendoarea dimineţii,
Când speranţele sunt har.
Şi din tot ce am în mine,
Eu îţi dăruiesc cuvânt,
Un poem de gânduri line,
Ca o cruce pe pământ!
