CLUJ-NAPOCA 2 FEBRUARIE 2011
Pastel de liliac şi cer
Incandescenţa şi-a făcut cunună,
Şi dănţuire este gândul meu,
Din liliac cuvintele răsună
De parcă strigă însuşi Dumnezeu.
Această iarnă este primăvară,
Îngheţul face ramă peste dor,
Iubirea are patimă amară
Şi Dumnezeu aşteaptă în fior.
Fecioarele se leapădă se sine,
Ce pătimiri de cântece mereu,
În ele totuşi bucuria vine
Când se smereşte însuşi Dumnezeu.
Pastel rănit de milă şi adâncuri
Ostaşul te-a trimis pe front de cer,
Culorile îţi bântuie pământul
Şi Dumnezeu te cheamă în mister!
Rămâi cu mine aşteptare sfântă,
Bat clopote chemându-te stingher,
Te fericesc, nimic nu se întâmplă,
Atunci când se frământă Dumnezeu!