Drumul meu este totuşi alături de voi!
Plec... Sunt mâhnit că nu vă voi vedea, auzi, dar sper să ştiţi că nu mă deranjaţi din "isihie" dacă îmi scrieţi ceva frumos. Chiar vă rog "să mă deranjaţi". Îmi cer iertare de la toţi cei ce i-am necăjit. Îmi pare rău că nu ne-am putut vedea să ne simţim ca adevăraţi creştini. Versurile mele nu sunt decât sufletul meu. Ele nu sunt o tablă de sah etern. Nu mă lupt cu nimeni, ci iubesc în felul meu. Sufăr când necăjesc pe cineva. Mie îmi lipsiţi toţi. O să mă rog pentru toţi. Sfântul Anton vă va trimite multe lucruri minunate prin rugăciunile mele de acolo. O să vedeţi!
Secvenţă la drumul de mâine
Secvenţa aceasta frumoasă,O floare, un cântec, un cer,Pe inimă sincer m-apasă,Dar plec să vă las un mister.
Secvenţa aceasta vă spune,Că sunt ca un drum nesfârşit,Am vector mereu către lume,Mă simt şi urât şi iubit.
Secvenţa aceasta de-a scrie,Nu are nici ac pentru roi,Ci doar utopia târzie,De-a fi şi sublim şi noroi,
Secvenţa poveştii de mine,Acum când o pun în simţiri,E golul de sânge în vine,E plinul de cer şi iubiri.
Secvenţa de fapt nu e filmul,Ci doar un moment căutat,Pornesc să îmi caut divinul,cel bogat. La Sfântul Anton
Secvenţa aceasta mă doare,Aş vrea să nu plec, să rămân,Dar inima mea parcă moare,Bolnavă şi dusă de vânt.
Secvenţa aceasta de viaţă,Că plec fără voi şi sunt gol,Îmi cere să nu stau în ceaţă,Vă cer deci iertare în dor.
Secvenţa această să fie,Promisul de timp mai frumos,Mă întorc deci ca vară târzie,Mai simplu, mai bun, mai duios.