Când cerul se deschide, priviţi cum creşte focul,
Iubirea din iubire coboară peste noi,
Din lacrimi şi din zâmbet se împleteşte rostul
Şi Maica Bucuriei sfinţeşte blândul roi!
Creştinii vin la ape să caute ascunsul,
Misterul senectuţii şi flori de veşnicii,
Şi după dăruire ei cheamă nepătrunsul,
Iar Maica Bucuriei coboară din tării!
Priviţi acum în suflet, ce milă şi ce veste,
Treimea face albii în fiecare dor,
Cuvântul nostru creşte şi datine primeşte
Când Maica Bucuriei e cel mai sfânt fior!
De unde sunteţi, astăzi, de unde sunt, departe,
Suntem în fapt o turmă, o rază şi-un păstor,
Căci nici un fel de graniţi nu ne mai pot desparte
Şi Maica Bucuriei ne lasă sfânt odor!
Să facem zi de praznic, să devenim nebunii,
Ce pentru împăcare, cu îngerii fac cer,
Şi iată ce minune, în noi revin străbunii
Iar Maica Bucuriei ne cheamă la mister!
În ziua Bobotezii e totul luminare,
Iar din Iordan, din vise, primim desăvârşiri,
Veniţi unde pământul e ud în împăcare
Căci Maica Bucuriei ne cheamă la iubiri!
