Nu am fost bun la matematici
Şi nici sublim la geometrie
Dar iarna aceasta fac gramatici
Cu visele ce or să fie
Poftesc să număr omenirea
În litere şi nu în sume
Să îmi cunosc nemărginirea
În nume proprii şi comune
Pe portative şi caiete
Între dileme de simţire
Să pun un plus între cuplete
Şi minusuri la geografie
Să-şi lase lumea pe pătrate
Măcar o lacrimă şi-o milă
Platonice de rod păcate
Să le dezleg pe stricta filă.
Apoi ca dascălul temeinic
Să trec cu roşu resemnarea
În note, simplu, autentic,
Care aduc spre rai cărarea.
Şi să încep abia la urmă
O socoteală cât o viaţă
Pe fosta mea ajunsă urmă
Să vă găsiţi din nou speranţă
Când unul pune plus la altul
Cei doi să fie liturghie
Al treilea să dea înaltul
Treimii care o să fie.
Şi niciodat să punem cruce,
Parazăpezi la bucurie
Să nu ne-ngheţe la răscruce
Iubirea plină de iubire.
Căci la creştini e ca în viaţă
Din matematici pleacă totul
Şi doar acel ce nu învaţă
Îşi pierde sufletul şi rostul.
Iar lecţia e o ninsoare
De fulgi nenumăraţi în fire
O jertfă care altfel doare
Dar e o sumă de iubire.
