(Poezie pentru toţi cei ce iubesc sincer versurile mele. Sunt scrise sub razele soarelui din Verona. Vă cer, în schimb, să-mi scrie-ţi prin email măcar un cuvânt frumos. Atât! În rest, soare este pentru toţi...)
Aud că în ţară a fost azi eclipsă,
cu nori, întuneric şi lipsă de dor,
mereu în durere, ispite şi lipsă,
poporul de-acasă, aşteaptă fior.
Eu ţin între palme un soare puternic,
ce frige de zâmbet, frumos şi sublim
şi-aş vrea cu minune şi poate identic,
s-aveţi şi voi semeni un zâmbet divin.
Eu ştiu că vă doare, că n-aveţi iubire,
fardaţi în drenaje, minţiţi prin regii,
că cică e bine, că sunteţi simţire,
sub faldul credinţei, îngheţuri, răniri...
Şi-apoi la biserici, veniţi după soare,
că poate, odată şi voi veţi avea,
un pic de lumină, pe vechea cărare,
o rază de milă, cândva, undeva.
Hai, nu fiţi ca lumea, haină,meschină,
vă dau chiar eu însumi, un deget de cer
şi poate o palmă, sau calda mea mână
s-aveţi şi voi soare, minuni şi mister.
Vă las ce veţi cere, donez tot seninul
şi sufletul, pacea, adâncul mereu
dar, după ce smulgeţi din mine tot plinul
lăsaţi-mi odihna şi pe Dumnezeu...
