Sfinţilor florilor, lacrime albe,Voi din iubire, lăsa-ţi un gând,
Să simt misterul în doruri calde,
Şi ce e bine pe-acest pământ.
Maică Măicuţă, suflet de pace,
Ţie, doar Ţie pot să îţi spun,
Cum din iubire mi se desface,
Poarta de doruri, cuvântul bun.
Doamne Iisuse, blândă jertfire,
Toate din tine devin lumini,
Tu eşti plinire, Tu ca un mire,
Ne dai speranţe, ne faci senini.
OCHII DIMINEŢII
Ochii dimineţii, un potir subţire,
O licoare caldă, ca un lapte blând,
Mă trezesc în slavă: Totul e iubire!
Doamne, ce lumină curge pe pământ!
Început de viaţă, ce să spun, mi-e bine,
Simt curajul vieţii, vreau să cred mai mult,
Şi coboară lacrimi, sunt doar căi senine,
Hai vorbeşte Doamne, vreau să te ascult!
Noaptea e departe, sufletul trăieşte,
Timp de fericire, oră de sublim,
Cerul se coboară, tandru, omeneşte,
Doamne, ce speranţă şi ce dor divin!
