Ora

Ora, o lacrimă neînţeleasă

Un suflet pe care îl pierdeţi în fiecare zi,

Un copil lăsat la poarta iubirii,

O curte în care cumpăna furtunii e stricată,

Sau o iubire dumnezeiască

Pe care scrie

mâine,poimâine, etenitate…

Mâine 

Se scurge marea în ochii lui Hristos,

Rece, plină de talazuri sfioase…

-De unde ai veni mare?

- Din ochii tăi de ieri, Doamne?

-Ochii mei de ieri?

- Da, nu uita,

La poarta Ghetsimanilor,

Era o albie pustie

Şi acolo sufletele copiilor aşteptau,

Lacrimile Tale!

Apoi, Domnul a tăcut.

Şi-a adus aminte,

De acea noapte în care,

Noi aşteptam,

O lacrimă

Sau un dor.

Afară era rece,

Vântul intra în carne

Şi pietrele suspinau

Iar Domnul a plâns…

Era ultima noapte pe pământ.

De atunci marea ne bate peste ploape,

Iar Domnul ne conduce

Corabia spre limanul cel desăvârşit…

Veghe

 

Măicuţă nu plânge,

Sunt totuşi acasă,

O noapte se stinge

O alta apasă.

Revin lângă tine,

Mi-e dor, mi-e iubire,

O lacrimă vine,

În simplă smerire

Măicuţă e pace,

Acum la icoană,

Veghează şi tace,

Un suflet, o rană.