Sfinţii

Se spune că sfinţii,

nu mai au lacrimi.

Asemenea îndrăgostiţilor,

ei plâng cu lacrimile celui iubit,

sărută cu buzele celui dorit,

şi mor cu inima celui pentru care trăiesc...

 

Sfinţii nu au niciodată dreptate,

Nici măcar atunci când plâng,

Pentru că viaţa lor numai e pierdere,

jertfă

şi nicodată lege.

Viaţa lor e asemenea îndrăgostiţilor,

Un dor

Şi un fior,

Şi poate chiar un zbor.

Iar lacrimile lor,

 de mult nu mai sunt lacrimi,

ci inimi topite,

în izvorul mirării...

 

Aşa sunt sfinţii,

Aceşti îndrăgostiţi ce sărută cu foc

porţile veşniciei

şi răsăr

asmenea luminilor de taină,

din clipa care urmează.

Ei,

sfinţii,

lacrimi din lacrimile cerului.