poem scris în noaptea de 25 spre 26 decembrie 2010

În serviciul dumneavoastră

Încă mai am o inimă stingheră

ce bate ca un clopot în castel,

dar nu vă las cu viaţa efemeră

ci vă iubesc aşa, în propriul fel.

Sunt ostenit în zi de sărbătoare

şi-aş pune capul pe un cer fidel,

într-o odihnă tragică şi mare

să vă veghez aşa, în propriul fel.

Crăciunul mi-a venit ca o speranţă

şi m-am simţit un blând învăţăcel

maestrului de dor şi cutezanţă

când vă iubesc aşa, în propriul fel.

Nu i-am uitat pe cei plecaţi departe

şi îngheţaţi de timp în propriul zel

dar cum doar o iluzie ne-mparte

eu îi salut aşa, în propriul fel.

Aş vrea să pot conduce altfel turma

să fiu mai blând cu cei ce nu au ţel,

să le sărut întru smerire urma

aşa cum îi iubesc, în propriul fel.

Şi chiar de voi mă veţi uita vreodată,

prea săturaţi  că eu nu sunt un zeu,

să nu uitaţi ca v-am slujit odată

aşa iubind, în acest propriu fel.

Acum vă las şi tac la noapte singur,

sunt de serviciu, să aprind lumini

şi când vă veţi trezi din artificiu

să vă simţiţi aşa, puţin divini.