( Ce ar putea gândi în vatra casei de acasă un preot cu suflet, care se întoarce acasă de la praznicul bisericii sale şi vede cum fii săi duhovniceşti îi ignoră chemarea prin absenţă. Astă-seară un preot a simţit acest lucru, la serbarea copiilor din biserica sa, acolo unde ar fi trebuit să fie prezenţi toţi fii săi duhovniceşti. De ce? Ca să investească în viitorul bisericii lui Hristos, nu doar în egoismele vieţii lor! Ce urât! Că unii au plecat mai de multişotr prin codrii, e treaba lor... Acolo vor rămâne... Dar, unde sunt cei cu care lucrezi de ani şi luni? De ce au lipsit tocmai astăzi! Unde sunt? Merită oare acest preot un astfel de lucru? Merită oare Hristos atâta ignoranţă? Merită aceşti copii să îi ignorăm! Doamne mai iartă-i odată pe toţi! Măcar o singură dată!)
Nu m-au umilit duşmanii,
nu m-au pângărit sectarii
doar copiii mei de suflet
îmi dau lecţii fără cuget
Betleemul ca o jale
s-a mutat din vechea cale
stă acum pe o străduţă
Şi Sibiul se pronunţă
cât cinism în nişte oameni
cum se port să-mi fie vameşi
i-am chemat la colindat
şi cu scuze m-au uitat
unul şi-a luat "nevastă"
altul are o năpastă
unul boi ca în scriptură
altul e pe arătură
mă gândesc, ce joc făţarnic
uită cât le-am fost eu harnic
când i-am luat de la răscruce
ca să nu mai stea pe cruce
sunt mai tari decât pot crede
ei, creştinii mei de cremen
voluptoşi în ignoranţă
dar sperând în importanţă
m-au rănit încă o dată
înc-o lecţie de viaţă
habar n-au ce este soarta
când deschisă le e poarta
ce-am cerut de fapt cu sete
ca iubirea să-şi desfete
şi să fim comunitate
s-avem continuitate
Ei vor însă numai fapte
masluri, dezlegări şi şoapte
iar de cântecele mele
vor cu timpul să spele
să găsească vreun duhovnic
ca un strălucit ibovnic
cu molitfe de vasile
şi cu argumente pline
dar, cevă mă doare cinic
ce-au avut ei cu copiii,
căci a fost serbarea lor
şi i-au ignorat cu zor.
Iată că de fapt sunt vitregi
nu îi doare de cei tineri
pentru ei ortodoxia,
e doar schitul şi chilia
bărbi cu patrafire albe,
fără bănuieli cu salbe,
şi metanii de rutină
ca să spele orice vină.
Mă dezgustă, mă frământă
şerpii cei crescuţi la tâmplă
mustangii, fără milă
dar atenţi la orice vină
Noapte bună, noapte blândă
dorul meu însă vă cântă
voi iluzii de iubire
de fapt lagăre de fire.
Vă mai iert încă o dată
vă mai uit încă o dată
Fie, fie, voia voastră
noi avem lumina noastră!
