Dor de frumos
Să mai fie o toamnă, ca aceea de atunci,
Când plângeam lângă stele cu speranţe nebune,
Când Iisus cobora de la cer în rărunchi,
Să mai fie o toamnă, să avem ce ne spune.
Să mai fie şi dor şi ceva din trecut,
Poate chiar un fragment dintr-o veche psaltire,
Din superbii de rai să mai luăm cu împrumut,
Tinereţe, frământ şi un pic de smerire.
Să mai fim cum am fost, minunaţi şi zglobii,
Resemnaţi, plini de har, gata doar de simţire,
Lângă îngeri miloşi să desfacem robii,
De la tot ce-i păcat şi trufaşă trăire.
Să mai fim iconari, care văd doar ce-i bun,
Pe la fiece uşi ce ascund câte-o fire,
Noi, copiii frumoşi, care astfel îşi spun,
Ce frumos e aşa, ce frumoasă iubire!