Îngeri între sfinţi
Pe jos, prin zbor, aceeaşi cale,
Aşa ne trece vremea, greu,
Şi coborâm din deal în vale,
Şi-apoi urcăm spre Dumnezeu.
Suntem când stânci, când ape duse,
Din când în când ne mai iubim,
Cu lacrimi de firesc ascunse,
Şi altfel nu voim să fim.
Un glonţ, un tun, război atomic,
Şi ne ascundem după morţi,
Purtând, un surogat eroic
Că noi vom rezista prin nopţi.
Îmbătrânim cu carnea slabă,
Întinerim la un cuvânt,
Şi ne aflăm mai mult în treabă,
Prin lumea aceasta de frământ.
La vremi de dor mai dăm de ştire,
Că suntem îngeri între sfinţi,
Şi ne sorbim dintr-o privire,
Şi devenim cei mai cuminţi.
Apoi, ne întoarcem în tranşee,
Şi suferim, dar nu cârtim,
Iar Dumnezeu din cer ne cere,
Să ne iubim, să ne iubim.
